Pomii tineri peste iarnă: rozătoare, iepuri și arsura de soare pe trunchi

De ce pomul din primii ani e cel mai expus

Pomul tânăr are scoarța subțire și netedă. Animalele o rod ușor, iar soarele de iarnă o încălzește repede. Ghidurile din Ontario, Utah și Kansas spun același lucru: pomii tineri, cu scoarță subțire, sunt cei mai expuși ^[6][7][8]. La sâmburoase, scoarța rămâne subțire și închisă la culoare, așa că sensibilitatea poate rămâne și la pomul mai bătrân ^[6][7].

Un pom stresat de secetă intră în iarnă mai vulnerabil. Ghidul din Wisconsin cere pomi bine udați la intrarea în iarnă, iar cel din Utah, pomi udați din plin toamna, înainte să înghețe solul ^[4][7]. Udarea de aprovizionare de toamnă, pe sisteme de irigare, e descrisă în ghidul despre consumul de apă al livezii.

Dacă ai plantat în toamnă, manșonul și cercul fără iarbă le-ai pus odată cu pomul, cum scrie în pașii de plantare a pomilor toamna.

Șoarecele de câmp: iarba de la bază e problema

În avertizările ANF pentru livezi, rozătorul urmărit e șoarecele de câmp (Microtus arvalis). Buletinele din Ilfov și Bistrița-Năsăud îl descriu activ tot anul, inclusiv sub zăpadă ^[17][18]. În livezi și în pepiniere roade scoarța la colet, iar la puieți chiar rădăcinile ^[18].

Ghidul din Ontario, scris pentru specia de acolo, dă calendarul pagubei: din august, apoi toată toamna și iarna ^[1]. Sub zăpadă, șoarecii pot inela trunchiul sub crustă, unde paguba se vede greu ^[1].

Șoarecele are nevoie de acoperire. Iarba înaltă, paiele, resturile și mulciul de lângă trunchi îi dau adăpost exact unde roade ^[1]. Ce faci înainte de îngheț:

• Cureți paiele, resturile și brazda pe cel puțin 60 cm în jurul trunchiului și strângi fructele căzute ^[1].
• Ții banda de sub pomi curată și coși des intervalul ^[1].
• Tragi mulciul de lemn la cel puțin 15 cm de trunchi (calculul nostru, din 6 țoli) ^[10].
• În plantațiile intensive prășești mecanic pe rând, iar în jurul pomilor izolați, manual ^[18].
• Scoți baloții, paiele și resturile vegetale din teren ^[18].

Coloniile le recunoști după orificii: 10–15 pe metru pătrat, cu vegetația roasă în jur, numită „vatra de atac” ^[17][18]. Cuibul e la 15–30 cm adâncime ^[17]. Pragul economic de dăunare în cele două buletine e de 4–5 colonii la hectar ^[17][18]. Peste prag, combaterea chimică o faci doar cu produse din lista ANF a celor autorizate și după instrucțiunile din avertizarea oficiului fitosanitar ^[17][20]. Orice tratament se trece în registru, păstrat cel puțin 3 ani ^[17]. Avertizările pentru județul tău le găsești pe pagina de buletine a ANF ^[19].

Manșoanele: ce montezi contra fiecărui animal

Reperele de mai jos sunt din ghiduri din Canada, Scoția și SUA, fiecare cu sursa lui. Le adaptezi la animalele din zona ta și la zăpada obișnuită acolo.

Manșonul alb are două roluri: oprește dinții și reflectă soarele. Programul de fructe al Universității din Wisconsin recomandă manșoane deschise la culoare, de preferință albe, de la circa 5 cm sub sol până la 40–46 cm (calculul nostru), cu aerisire ^[4].

Cum îl montezi:

• Alegi un model care se desface sau se lărgește pe măsură ce trunchiul se îngroașă ^[2].
• Îl verifici să nu strângă trunchiul; dacă strânge, îl înlocuiești imediat ^[11].
• Ghidul din Ontario exclude materialele închise la culoare și cartonul gudronat, care încălzesc scoarța în zilele însorite și pot adăposti insecte, precum și folia groasă de aluminiu și tabla subțire, fără aerisire ^[1].
• Ții frunzele, mulciul și iarba tăiată în afara manșonului ^[11].
• În Iowa, protecția contra iepurilor se montează la începutul sau la mijlocul lui noiembrie și se scoate de obicei în aprilie ^[10].

Arsura de sud-vest și crăpăturile scoarței

Soarele de după-amiază încălzește scoarța pe partea de sud și sud-vest a trunchiului. Celulele de sub scoarță ies din repaus și își pierd rezistența la ger. Noaptea temperatura cade sub zero și le distruge ^[5][6]. Pagubele vin din alternanța repetată zi–noapte ^[6]. Zăpada poate agrava fenomenul, pentru că reflectă lumina pe scoarță ^[9].

Cât de mare e diferența? Universitatea de Stat din Utah dă o diferență de până la 77 °F între partea de sud și cea de nord, într-o zi rece de iarnă, adică circa 43 °C (calculul nostru) ^[7]. Kansas State citează cercetări pe piersic din Georgia, după care partea de sud-vest a trunchiului poate fi „cu 40 de grade” mai caldă decât scoarța umbrită ^[8].

Cum arată paguba:

• crăpături verticale mari în scoarță, uneori cu scurgere de sevă ^[6];
• sub scoarța moartă, țesutul e brun; cel sănătos e galben-verzui ^[6];
• zone turtite, închise la culoare, care se văd mai bine în sezonul de creștere ^[6];
• paguba e mai mare pe partea de sud-vest decât pe cea de nord sau de est ^[5].

Ghidul din Ontario adaugă că zonele afectate atrag cancerele de scoarță și insectele care sapă în lemn, mai ales la sâmburoase ^[6]. Diagnosticul pe simptom al bolilor și dăunătorilor e în ghidul bolilor și dăunătorilor din livadă.

Vopsirea albă și „văruirea”

În practica românească, trunchiul alb se cheamă „văruit”. Rostul albului, în sursele de mai jos, e să reflecte soarele și să țină scoarța la o temperatură mai constantă ^[4][5].

Vopseaua se șterge singură în timp, așa că nu o mai scoți ^[5]. Zonele deja arse nu le vopsești și nu le acoperi cu smoală ^[6][7].

Manșonul alb sau înfășurarea

Alternativa la vopsea e o înfășurare albă, largă, care lasă aerul să circule ^[5]. New Mexico State cere să eviți înfășurările transparente sau închise la culoare și să le scoți în fiecare primăvară ^[5]. Kansas State le montează din noiembrie până în martie, de la sol până la primele ramuri ^[8]. Utah le ține cel puțin două–trei ierni după plantare ^[7]. Purdue recomandă protecție pe trunchiurile de circa 10 cm diametru sau mai subțiri (calculul nostru, din 4 țoli) și scoaterea ei primăvara, pentru că umezeala de sub ea favorizează bolile ^[9].

Căpriorii: când îți trebuie gard

Penn State descrie pagubele cerbului în livezi. Cei mai expuși sunt pomii pitici, semipitici și cei tineri, pentru că aproape toată coroana e la îndemâna animalului ^[12]. Iarna, roaderea mugurilor dorminzi poate deforma creșterea pomilor sub 3 ani ^[12]. Masculii își freacă coarnele de trunchi, rup ramuri și pot inela pomul ^[12].

Regula de decizie din același ghid: dacă paguba costă mai mult decât măsura de protecție, aplici măsura ^[12]. La densitate mare de animale și pagube întinse, Penn State recomandă gardul de plasă împletită de 8 picioare, circa 2,4 m (calculul nostru) ^[12]. Gardul electric e mai ieftin, dar cere întreținere și verificări regulate ^[12]. La pagube ușoare, repelenții pot intra în plan, folosiți strict după etichetă ^[12].

Ghidul e scris pentru cerbul cu coadă albă din SUA; îl folosești ca principiu de decizie. Gardul e o investiție care se planifică odată cu livada, la fel ca spalierul, cum arată ghidul complet de înființare a livezii.

Zăpada pe pomii din spalier

În livada superintensivă, sârmele duc greutatea. Ghidul OMAFRA pentru fusul înalt spune că încărcările din rod, vânt și zăpadă sunt mari în aceste livezi și că toată greutatea stă pe sârmele prinse de stâlpii de pe rând ^[13]. După același ghid, cele mai multe sisteme de susținere cedează pentru că ancorarea e prea slabă, stâlpii de pe rând sunt prea rari sau sârmele nu au fost prinse corect ^[13]. Stâlpii de pe rând nu trebuie să stea mult mai departe de 10 m unul de altul ^[13].

Ce faci în practică:

• Înainte de iarnă e prudent să verifici cele trei puncte numite de OMAFRA: ancorarea, distanța dintre stâlpi și prinderea sârmelor ^[13].
• Zăpada grea de pe ramurile slabe o îndepărtezi ușor, înainte să înghețe pe ele ^[14].
• Gheața o lași să se topească singură; încercarea de a o scoate face pagube în plus ^[14].
• După ninsorile mari verifici protecțiile și dai zăpada la o parte unde e nevoie, ca iepurii să nu ajungă la pomi ^[10].

Verificarea din februarie

După topirea zăpezii, tunelurile șoarecilor prin iarbă se văd cel mai bine ^[3]. Faci atunci un tur complet al livezii:

• Dai iarba la o parte la baza fiecărui pom și te uiți la colet.
• Verifici că manșoanele sunt întregi, stau pe sol și nu au resturi înăuntru ^[1][11].
• Cauți ramuri mici retezate și tulpini inelate: așa arată paguba iepurilor ^[10].
• Te uiți pe partea de sud-vest a trunchiului după scoarță crăpată sau decolorată ^[5].
• Notezi pomii atinși, ca să decizi primăvara ce faci cu ei.

Cine a ros se vede după tăietură. Rozătoarele și iepurii lasă tăieturi curate; cerbul, care nu are incisivi superiori, lasă margini zdrențuite ^[12]. Șoarecele roade de obicei în primii 30 cm de la sol ^[1].

Primăvara scoți înfășurările de soare după ce trec nopțile geroase ^[7].

Primăvara: ce faci cu pomii roși

Decizia depinde de cât din circumferința trunchiului lipsește scoarța. Rana nu se vindecă, se închide: scoarța crește peste ea, iar pomul o izolează ^[15].

Pomii de înlocuire îi cumperi certificați, cu eticheta și documentele descrise în ghidul puieților de pomi fructiferi certificați. La recepție te uiți și la scoarță, după urme de rozătoare sau de arsură.