Cum folosești ghidul

Mai multe probleme diferite dau simptome asemănătoare. Florile arse de monilioză seamănă cu cele lovite de focul bacterian, iar un fruct viermănos poate ascunde trei insecte diferite. De aceea pornești de la ce vezi pe pom, verifici încă un semn care deosebește cauzele și abia apoi decizi.

Ghidul îți dă, pentru fiecare boală și dăunător, simptomele, perioada în care apare, prevenirea și monitorizarea. Momentul și produsul tratamentului vin din buletinele de avertizare ale Autorității Naționale Fitosanitare (ANF), emise pe județe [1], și din lista produselor de protecție a plantelor autorizate în România [2]. Omologarea unui produs pe specia ta (măr, prun, cireș) o verifici la data tratamentului, pentru că lista se actualizează după fiecare ședință a comisiei de omologare [2].

Diagnostic pe simptom

Ce vezi Cauze posibile Ce verifici
Pete brun-măslinii, catifelate, pe frunze; fructe mici, deformate, crăpate rapănul mărului [9] sau al părului [10] partea de jos a frunzelor tinere; fructele căzute în iunie–iulie [9]
Pâslă albă pe frunze și lăstari; frunze răsucite; plasă de rugozitate pe fructe făinarea mărului [15], [16] vârfurile lăstarilor; mugurii terminali care pornesc târziu [16]
Flori ofilite, brune, care rămân pe ram; lăstari uscați la sâmburoase monilioza (Monilinia laxa) [17] fructele mumificate rămase pe pom [17]
Fructe putrezite, cu pernițe cenușii-albicioase monilioza (M. fructigena, M. laxa) [17] rănile de grindină sau de insecte de pe fructe [17]
Flori înnegrite, lăstari îndoiți în „cârjă”, picături de exudat focul bacterian [19] țesutul brun-roșcat de sub scoarță [19], [20]
Inele și pete galbene pe frunze; prune deformate care cad înainte de coacere Sharka (Plum pox virus) [5] inelele de pe frunze și de pe sâmbure (la cais); testul de laborator [5]
Pete brune pe frunze care cad și lasă găuri; clei pe lăstari ciuruirea (Stigmina carpophila) [22] petele adâncite de pe lăstari [22]
Mere cu galerie până la semințe, fructe mici căzute viermele merelor [23] capturile din capcanele feromonale [23], [24]
Prune învinețite devreme, cu picătură de clei la orificiu viermele prunelor [25] orificiul de intrare; capturile din capcane [25]
Pete roșu-violet pe fructe, scoarță acoperită de scuturi mici păduchele din San José [26], [27] scuturile de pe ramuri; banda adezivă [26]
Cireșe moi, cu larve lângă sâmbure musca cireșelor [28] capcanele galbene [28]
Cireșe coapte prăbușite, cu urme de înțepături Drosophila suzukii [30] capcanele cu oțet de mere [30]
Frunze răsucite, lipicioase, cu fumagină afide [24], [31] coloniile de pe dosul frunzelor [24]

Bolile mărului și ale părului

Rapănul

La măr, rapănul e produs de ciuperca Venturia inaequalis [8]. Iernează în frunzele infectate căzute pe sol, unde se formează corpurile de fructificare [8]. Ascosporii se maturează pe parcursul a 4–6 săptămâni, de obicei de când mugurii arată circa 0,6 cm de verde până la 2–3 săptămâni după căderea petalelor; cei mai mulți sunt gata între sfârșitul butonului roz și căderea petalelor [8].

Sporii infectează doar o suprafață udă. Penn State dă pragurile: circa 6 ore de umezeală continuă la 16–24 °C, 28 de ore la circa 4 °C, iar peste circa 26 °C infecțiile sunt rare [8]. Petele apar la 9–17 zile după infecție, mai repede pe vreme caldă [8].

Pe frunze vezi întâi zone mate, verde-măslinii, pe partea de jos; cu timpul devin pete rotunde, verde-măslinii sau brune [8]. Oficiul Fitosanitar Prahova descrie petele ca brune-măslinii-negricioase, catifelate, care cresc și se unesc; fructele bolnave rămân mici, se deformează, crapă și cad adesea încă din iunie–iulie [9]. Fructele infectate târziu pot face pete mici în depozit [8].

La păr, agentul e Venturia pyrina. Iernează în frunzele căzute și, în unele zone, pe lăstari [10]. Ascosporii se eliberează în timpul ploilor, mai ales la înflorit, iar infecția cere 10–25 de ore de frunză udă; petele apar după 2–3 săptămâni [10].

Prevenirea. Sursa principală e covorul de frunze din toamnă. Penn State recomandă tocarea frunzelor căzute sau strângerea lor, pentru că ciuperca are nevoie de țesutul frunzei ca să supraviețuiască [8]. Oficiul Fitosanitar Suceava cere, după recoltare, strângerea sau îngroparea frunzelor căzute, îndepărtarea fructelor atacate rămase în pom și curățarea scoarței uscate [11]. La păr, ghidul PNW al Universității de Stat din Oregon adaugă scoaterea lăstarilor infectați la tăiere și udări mai scurte, ca frunzele să nu rămână mult timp ude [10]. Ghidul PNW pentru rapănul mărului recomandă tăieri care aerisesc coroana, ca frunzele să stea ude mai puțin după ploaie sau rouă [33]; cum obții o coroană aerisită, afli din ghidul despre tăierea pomilor pe forme de coroană.

Soiurile. Horticultorul.ro dă ca exemple de soiuri cu rezistență sau toleranță genetică la rapăn Prima, Priam, Redix, Florina, Real și Voinea; atacul e mai agresiv la Golden Delicious, Starkrimson, Red Delicious, Fuji, Gala, Jonathan, Mutsu, Granny Smith, Idared și Red Jonaprince [12]. ICDP Pitești-Mărăcineni a urmărit în ameliorarea mărului rezistența genetică la rapăn și făinare [32].

Rezistența se poate pierde. În 1993, în Germania, rapănul a apărut pe Prima, un soi cu rezistența Vf; în 1994 în Anglia și în 2007 în America de Nord a fost găsit pe Malus floribunda 821, sursa acestei rezistențe [13]. Soiurile rezistente rămân expuse la insecte și la alte boli de vară [14]. De aceea le monitorizezi la fel ca pe celelalte. Soiurile pentru livada comercială le găsești în ghidul despre soiurile de pomi fructiferi.

Făinarea mărului

Făinarea, produsă de Podosphaera leucotricha, iernează în mugurii terminali [15]. Mugurii infectați pornesc cu 3–4 zile mai târziu, iar frunzele noi au pete albe, ca o pâslă, pe margini și pe dos, și se răsucesc în sus [16]. Lăstarii rămân scurți, florile se brunifică, iar pe fructele unor soiuri apare o plasă de rugozitate [15], [16].

Spre deosebire de rapăn, făinarea nu are nevoie de apă pe frunză: infecțiile au loc la 18–27 °C, cu umiditate relativă ridicată [16], iar apa liberă pe frunze inhibă formarea sporilor [15]. Frunza e sensibilă doar câteva zile după ce apare, așa că infecțiile noi încetinesc când lăstarii se opresc din creștere [15].

Prevenirea. La tăierea de iarnă scoți lăstarii terminali infectați [15]. Aerisirea coroanei și un azot moderat țin creșterile în frâu [15]. PNW dă ca foarte sensibile Braeburn, Granny Smith, Honeycrisp și Jonathan, iar ca mai puțin sensibile Fuji, Golden Delicious și Red Delicious [15].

Focul bacterian

Focul bacterian e produs de bacteria Erwinia amylovora și atacă mai ales mărul, părul și gutuiul [19]. În România a fost semnalat prima dată în 1992, lângă Brăila, iar EPPO îl dă larg răspândit [21]. Oficiul Fitosanitar Prahova îl descrie ca o boală gravă, în creștere constantă în România în ultimii 10 ani [19].

Florile infectate se ofilesc, se brunifică și se înnegresc, frunzele uscate rămân pe ram, iar lăstarii se îndoaie în „cârjă” [19]. Pe lăstari apar picături de exudat alb-pai până la roșu închis; sub scoarța ramurilor bătrâne, țesutul e brun-roșcat [19]. Bacteria se înmulțește peste circa 18 °C, pe vreme umedă [20]. O duc mai departe ploaia, insectele polenizatoare, păsările, vântul și uneltele folosite pe pomi bolnavi [19], [20].

Prevenirea. Controlezi livada des în perioada cu risc și tai ramurile cu simptome. Oficiul Fitosanitar Prahova cere tăierea la cel puțin 50 cm sub limita simptomelor și arderea lor, cu dezinfectarea uneltelor cu alcool sau clor [19]. Extensia Universității din Minnesota dă cel puțin circa 30 cm sub infecție pe lăstari, în sezon, și circa 20 cm sub scoarța decolorată la ulcerații [20]. Eviți azotul în exces și tăierile foarte puternice, care dau lăstari fragezi, ușor de infectat [20]. Penn State descrie Florina ca tolerantă la focul bacterian [14]. Soiurile de păr create la ICDP Pitești-Mărăcineni au, după institut, rezistență la psila și la focul bacterian [32].

Focul bacterian e ORNC în UE: materialul săditor de gutui, măr și păr trebuie să aibă prag 0 % [3]. În câteva zone protejate ale UE, între care România nu se numără, e organism de carantină [3]. Ce verifici la puieți afli din ghidul despre puieții certificați.

Bolile sâmburoaselor

Monilioza

Monilioza atacă toate sâmburoasele: vișinul, cireșul, prunul, piersicul și caisul [17]. Monilinia laxa produce atacurile de primăvară, pe flori și lăstari, iar M. fructigena atacurile pe fructe din vară și toamnă [17]. Florile, frunzele și lăstarii atacați se ofilesc, se brunifică și rămân mult timp pe pom; fructele putrezesc și se acoperă cu pernițe cenușii-albicioase [17].

Atacul e mai puternic în anii cu precipitații abundente și timp răcoros, iar soiurile sunt cele mai expuse la înflorit și la maturarea fructelor [17]. PNW dă pragul de temperatură la cireș: sub 10 °C infecția nu are loc, iar M. laxa infectează peste circa 13 °C [18]. Riscul pe fruct e mare de la înflorit până la întărirea sâmburelui și crește din nou la coacere; unele infecții rămân ascunse până la depozitare sau transport [18].

Prevenirea. Fructele mumificate rămase pe ramuri duc boala de la un an la altul [17]. Le scoți din pom și de sub pom și le distrugi; PNW precizează că îngroparea fructelor vechi nu reduce riscul [18]. Tai ramurile cu leziuni sau uscate și le arzi [17]. Rănile de grindină și de insecte deschid poarta infecției [17]. Fructele le culegi fără să le rănești și le răcești repede [18]; lanțul de frig e în ghidul despre recoltarea și depozitarea fructelor. Azotul moderat reduce putregaiul [18].

Sharka (Plum pox virus)

Sharka atacă mai ales prunul, caisul și piersicul [5]. Pe frunze apar pete, benzi sau inele gălbui; fructele de prun și cais se deformează și se brunifică în pulpă, iar la cais sâmburele are inele sau pete deschise [5]. La soiurile cele mai sensibile, căderea prematură a fructelor poate ajunge la 100 % [5].

Virusul e transmis de afide în mod nepersistent; vectorii principali sunt Aphis spiraecola, Phorodon humuli, Hyalopterus pruni și Myzus persicae [5]. Circa jumătate din transmiteri au loc pe o rază de 90 m de pomul bolnav [5]. Altoirea transmite și ea virusul, iar la distanță mare boala circulă cel mai des prin material săditor necertificat [5].

În România, virusul e cunoscut din 1941 [6]. În octombrie 2017, autoritatea fitosanitară a găsit trei pomi de prun infectați într-o pepinieră din Odorheiu Secuiesc și a aplicat măsuri de eradicare [6].

Statutul la 26 octombrie 2026. Din 2019, în UE, Plum pox virus e organism dăunător reglementat de necarantină (ORNC), în anexa IV a Regulamentului 2019/2072 [4]. În forma consolidată a regulamentului, în vigoare de la 15 octombrie 2026, partea J a anexei IV cere prag 0 % pentru materialul de înmulțire și plantare de cais, cireș, corcoduș, vișin, prun, migdal, piersic și prun japonez, plus, la materialul altoit, portaltoii din alte specii de Prunus sensibili la virus [3]. Puietul de sâmburoase îl cumperi certificat, cu pașaport fitosanitar.

Prevenirea. Virusul nu se tratează în livadă [5]. Ce funcționează: puieți produși într-un sistem de certificare și scoaterea pomilor sau a livezilor bolnave [5]. Ameliorarea pentru rezistență dă rezultate [5]. Tratamentele contra afidelor au eficacitate limitată, pentru că transmiterea e foarte rapidă [5]. Soiul de prun Jojo, din încrucișarea Ortenauer × Stanley, e primul genotip complet rezistent la virus, prin hipersensibilitate [7]. Soiurile de prun create la ICDP Pitești-Mărăcineni au, după institut, rezistență sau toleranță la PPV [32]. Portaltoii și sensibilitatea lor la virus sunt în ghidul despre portaltoi.

Ciuruirea frunzelor

Ciuruirea, produsă de Stigmina carpophila, atacă sâmburoasele [22]. Pe frunze apar pete brun-deschise care se necrozează și cad, iar frunza rămâne perforată [22]. Pe lăstari vezi pete eliptice, adâncite în scoarță, din care primăvara curge clei; pe fructe apar pete mici, cu crustă cafenie și aură roșiatică [22].

Ciuperca iernează ca miceliu în scoarță și ca spori în clei [22]. Boala e frecventă în primăverile umede, după ierni blânde, și se răspândește pe umiditate ridicată, la 2–24 °C [22]. Rănile de grindină sau de insecte favorizează atacul [22]. Tai și arzi lăstarii atacați și strângi fructele căzute [22].

Dăunătorii

Viermele merelor (Cydia pomonella)

Oficiul Fitosanitar Argeș descrie două generații pe an [23]. Iernează ca larvă matură într-un cocon de mătase sub scoarță, în crăpături sau în spațiile de depozitare a fructelor [23]. Fluturii zboară când aerul trece de 15 °C, iar larvele intră în fruct la câteva ore după eclozare [24]. Larvele generației I atacă fructele mici, care cad; cele din generația a II-a atacă fructele aproape de maturitate [23].

Monitorizarea. Capcanele feromonale prind masculii și îți arată când începe zborul; oficiile fitosanitare le recomandă pentru stabilirea momentului optim [23], [24]. Curățarea scoarței uscate de pe trunchi [11] reduce locurile în care larvele iernează [23].

Viermele prunelor (Grapholita funebrana)

Viermele prunelor are de regulă două generații. În Cehia, institutul de cercetări pomicole Holovousy dă zborul primei generații de la jumătatea lui mai până la sfârșitul lui iunie, iar al celei de-a doua din iulie până în august [25]; în zona ta, începutul zborului îl arată capcanele și buletinul de avertizare [1]. În zonele calde poate apărea a treia generație, pe la jumătatea lui august [25]. Pierderile raportate ajung la 40–95 % [25].

Larva primei generații intră în fructul mic; la orificiu apare o picătură de clei, semnul după care o recunoști [25]. Fructul se învinețește devreme sau cade [25]. A doua generație intră în fructele în pârgă, unde larva sapă spre sâmbure [25].

Monitorizarea. Capcanele feromonale prind și alte specii de Grapholita, de exemplu G. molesta, deci verifici fluturii capturați [25]. Pentru confuzia sexuală, aceeași sursă montează dozatoarele de feromon la începutul lui aprilie, înainte de zbor [25]. Soiurile târzii suferă mai mult, de aceea BIOFRUITNET recomandă soiurile timpurii [25].

Păduchele din San José

Păduchele din San José (Quadraspidiotus perniciosus) formează colonii pe scoarța tulpinilor și a ramurilor, pe frunze și pe fructe [27]. Înțepăturile colorează lemnul și pulpa fructelor în roșu sau roșu-violet [27]. Atacul prelungit crapă lemnul și poate omorî pomul [26].

Penn State descrie 2–3 generații pe an; insecta iernează ca larvă sub un scut negru, iar masculii zboară pe la căderea petalelor [26]. O femelă produce circa 400 de larve mobile în 6 săptămâni; larvele au circa 1 mm și sunt galben-lămâii [26].

Monitorizarea. Capcanele cu feromon sexual se pun în pomi la buton roz și se citesc săptămânal [26]. Larvele mobile le vezi cu o bandă adezivă înfășurată pe ramurile atacate, cu partea lipicioasă în afară [26]. Viespile parazitoide Aphytis și Encarsia țin populația sub control în cei mai mulți ani, dacă nu sunt distruse de insecticidele cu spectru larg [26]. În UE, păduchele din San José e ORNC pentru materialul săditor de nuc și de Prunus, cu prag 0 % [3].

Musca cireșelor (Rhagoletis cerasi)

Primii adulți apar în a doua jumătate a lui mai, iar zborul se întinde pe 40–67 de zile, între 15 mai și 30 iulie [28]. Ouatul începe în prima sau a doua decadă a lui iunie: femela depune câte un ou sub pielița fructului sau în pulpă [28]. Larva mănâncă pulpa din jurul sâmburelui, apoi coboară în sol, unde se transformă în pupă și iernează [28].

Monitorizarea. Oficiul Fitosanitar Ilfov recomandă capcane cu panou galben și feromon [28]. Buletinul din mai 2026 a fixat perioada optimă la intrarea în pârgă a soiurilor timpurii [28].

Drosophila suzukii la cireș

Musca oțetului cu aripi pătate e în România din 2013, când a fost prinsă prima dată în septembrie [29]. EPPO o dă larg răspândită [29]. Femela are un ovipozitor mare, zimțat, și depune ouăle în fructele care se coc [30]. Fructul se prăbușește în jurul locului de ouat, iar rana deschide calea putregaiurilor [30]. În Asia s-au observat între 3 și 13 generații pe an, după climă [30].

Monitorizarea. EPPO descrie capcane din recipiente de 250–750 ml, cu găuri de 0,5–1 mm pe laterale, cu oțet de mere, uneori cu vin, și o picătură de detergent [30]. Gestionarea integrată folosește igiena parcelei, plasele de excludere, capturarea în masă și tratamentele, iar păstrarea la rece a fructelor reduce supraviețuirea larvelor [30].

Afidele

Păduchele verde al mărului (Aphis pomi) formează primăvara colonii pe dosul frunzelor și pe vârfurile lăstarilor; frunzele se răsucesc, se îngălbenesc și cad devreme, iar mierea de păduche duce la fumagină [24]. Păduchele cenușiu (Dysaphis plantaginea) iernează ca ou pe ramuri, iar vara trece pe pătlagina îngustă și pe măcriș [31]. Frunzele se răsucesc și se înroșesc pe la căderea petalelor, iar fructele din buchetele atacate rămân mici și deformate [31]. Cornell recomandă verificarea pomilor de la începutul butonului roz, câte 3 minute pe pom, pe 5–10 pomi din parcelă, cu prioritate la soiurile sensibile, ca Cortland, Idared și Golden Delicious [31]. La sâmburoase, afidele contează și ca vectori ai virusului Sharka [5].

Monitorizarea pe parcursul anului

Tabelul adună momentele în care urmărești fiecare problemă și cum o urmărești. Momentul tratamentului îl dă buletinul de avertizare.

Organism Când urmărești Cum
Rapănul mărului și al părului de când mugurii arată circa 0,6 cm de verde până la 2–3 săptămâni după căderea petalelor [8]; ploile de la înflorit la păr [10] orele de frunză udă și temperatura [8]; petele pe frunzele tinere
Făinarea mărului la pornirea mugurilor și cât cresc lăstarii [15] lăstarii terminali albi [15]
Monilioza înflorit; de la întărirea sâmburelui la coacere [18] florile uscate; fructele mumificate [17]
Focul bacterian înflorit și creșterea lăstarilor, pe vreme caldă și umedă [19], [20] lăstarii în „cârjă”, exudatul [19]
Viermele merelor de la zborul fluturilor, peste 15 °C [24] capcane feromonale [23], [24]
Viermele prunelor mai–august (date din Cehia) [25]; în zona ta, după capturi și buletin [1] capcane feromonale; picătura de clei pe fruct [25]
Păduchele din San José de la buton roz; larvele mobile vara [26] capcane cu feromon; bandă adezivă [26]
Musca cireșelor 15 mai–30 iulie [28] panouri galbene [28]
Drosophila suzukii de la pârgă până la cules [30] capcane cu oțet de mere [30]
Păduchele cenușiu al mărului de la începutul butonului roz [31] buchetele cu frunze răsucite [31]

Avertizările ANF și lista produselor autorizate

Oficiile fitosanitare județene publică buletine de avertizare pe site-ul ANF, filtrabile pe județ [1]. Un buletin îți spune organismul, speciile vizate și perioada optimă [23], [24], iar lista de produse vine cu trimiterea la baza de date PEST-EXPERT [11]. Buletinele cer ca metodele biologice, fizice și mecanice să fie preferate celor chimice atunci când asigură un control suficient [11], [23]. Evidența tratamentelor o păstrezi cel puțin trei ani [24].

Produsele autorizate sunt pe pagina de omologare a ANF, pe ședințe ale Comisiei Naționale de Omologare a Produselor de Protecție a Plantelor [2]. La 26 octombrie 2026, ultima listă publicată e cea din ședința din 8 iunie 2026 [2]. Substanța activă și omologarea pe specie le verifici în lista în vigoare la data tratamentului [2], iar condițiile de folosire le iei de pe eticheta produsului.

Prevenirea începe la plantare

Multe dintre problemele din ghid intră în livadă odată cu puietul. Pentru materialul săditor de măr, păr și gutui, UE cere prag 0 % pentru focul bacterian; pentru sâmburoase, prag 0 % pentru Plum pox virus; pentru nuc și sâmburoase, prag 0 % pentru păduchele din San José [3]. Ceri pașaportul fitosanitar și eticheta categoriei, așa cum arată ghidul despre puieții certificați.

Locul livezii și schema de plantare decid cât de repede se usucă frunzele după ploaie. Un rând orientat bine, pomi la distanțe potrivite cu portaltoiul și o coroană aerisită scad presiunea rapănului, a moniliozei și a ciuruirii. Pașii de la teren la plantare sunt în ghidul de înființare a livezii.

Igiena anului închide ciclul: strângi sau toci frunzele căzute [8], scoți fructele mumificate [17], [18], tai și arzi ramurile bolnave [19], [22] și curăți scoarța uscată [11]. Sunt lucrări fără produse, care reduc sursa de infecție a anului următor.